Puterea sfintelor canoane

Dumnezeieştile canoane au putere mai mare decât legile împărăteşti

          În praxa (cartea) a patra a sinodului al 4-lea se scrie: „Preaslăviţii boieri au zis: măritului stăpânitor al lumii (adică lui Marchian împăratul) i-au plăcut, ca nu după împărăteştile cărţi ori după pragmaticile forme (cărţile împărăteşti) să urmeze preacuvioşii episcopi, ci după canoanele cele legiuite de Sfinţii Părinţi”.

Deci împotriva canoanelor, nici o lucrare să nu poată (a se impotrivi), ci canoanele Părinţilor să se ţie. Şi iarăşi îi rugăm, ca fără împotrivire, în toate eparhiile, lucrările cele ce sunt spre vătămarea canoanelor, să rămână nelucrătoare, ci să stăpânească canoanele prin toate. Toţi acestea le zicem. Toate lucrările să se surpe, canoanele să stăpânească după hotărârea Sfântului Sinod, şi în toate eparhiile hotărârile canoanelor să stăpânească.

Iară de va produce (născoci) cineva vreo formă împotriva celor hotărâte acum, s-a socotit de tot Sfântul şi ecumenicul sinod să fie fără tărie (canonul 48 al celui de-al treilea sinod ecumenic).

Pragmaticile forme cele ce se împotrivesc canoanelor sunt fără tărie (cartea 1, titlul al doilea, rândul 12; la Fotie titlul 1, cap. 2). Că acelea cu adevărat, adică canoanele cele de împăraţi, şi de Sfinţii Părinţi aşezate şi întărite, se primesc ca și dumnezeieştile Scripturi. Iar legile, cele ce numai de împăraţi s-au primit, ori s-au aşezat, pentru aceasta nu au tărie mai multă decât dumnezeieştile canoanele și dumnezeieştile Scripturi  (Valsamon în scolie la cap. al doilea de mai sus a lui Fotie).

Deci, să se țină canoanele până la sfârșitul veacului.

(extras din Pidalionul diortosit pe româneşte de protosinghelul Neofit Scriban în tipografia Sfintei Mânăstiri Neamţu, la anul 1844 de ieromonahul Teofan şi de monahul Cleopa tipograful).