Botez şi minciuno-botez

Botez şi minciuno-botez

Nimeni nu poate contesta cele spuse de Sfântul Apostol Pavel: „Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați îmbrăcat” (Gal. III, 27). Însă trebuie știut că, dacă botezul nu este săvârșit canonic, cel botezat nu se mai îmbracă în Hristos; căci botezul nu mai este botez, ci minciuno-botez. Botezul înseamnă afundare în apă şi însuşi termenul de botez vine din latinescul baptisare, care înseamnă afundare. Când Sfântul Apostol Filip a botezat pe acel bărbat etiopian, cei doi „au coborât în apă”, iar după botez, ei „au ieșit din apă” (Fapte 8, 36-39).

Sfântul Botez este cea dintâi dintre Tainele Bisericii, fiind cea mai importantă pentru faptul că doar prin adevăratul botez ne putem învrednici și de primirea celorlalte Sfinte Taine. Fără botez suntem nimic și nu putem primi nimic de la Dumnezeu. Taina Sfântulul Botez a fost așezată de Mântuitorul Iisus Hristos prin cuvintele: „Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh” (Matei 28, 19).

Botezul presupune pe de o parte, o lucrare nevazută de către om, adică lucrarea harică a Sfântului Duh prin care celui botezat i se iartă toate păcatele, prin a noua naștere: „De nu se va naște cineva din apă si din Duh, nu va putea să intre în împărăția lui Dumnezeu” (Ioan 3, 5). Însă pe de altă parte, botezul presupune o lucrare vizibilă, adică partea văzută a Tainei, care constă în afundarea de trei ori în apa sfințită a celui ce se botează și în rostirea cuvintelor: „Se botează robul lui Dumnezeu (N) în numele Tatălui, amin, și al Fiului, amin, și al Sfântului Duh, amin, acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin”.

Problema actuală a botezului

De mai multă vreme ne confruntăm cu un minciuno-botez practicat pe scară largă în Bisericile ortodoxe oficiale, fie că vorbim de cele ce folosesc calendarul nou (cum sunt Bisericile ortodoxe din România, Grecia, Bulgaria), fie de cele care, deşi urmează calendarul iulian, sunt membre ale Consiliului Mondial al Bisericilor şi foarte active în mişcarea ecumenică (Patriarhia Moscovei, Biserica Ortodoxă Sârbă). Ierarhi şi preoţii acestor Biserici săvârșesc botezul, în covârşitoarea lor majoritate, prin stropire, turnare, prin una sau două afundări – iar toate aceste forme ale minciuno-botezului nu au nici puterea de a ierta păcatele celui botezat și nici nu-l unesc cu Hristos. Această practică greşită este împrumutată de la cultul eretic al catolicilor (latinilor).

Argumente împotriva botezului eretic (catolic)

Canonul 46 Apostolic tratează pe larg acest subiect, enunţând: Episcopul, sau prezbiterul, ereticesc botez primind, sau jertfă, a se caterisi poruncim. Că ce conglăsuire este lui Hristos cu veliar? Sau ce parte credinciosului cu necredinciosul?

În nota 79 de subsol al acestui canon aflăm următoarele: „pentru aceasta şi Sfântul Sfinţit Mucenic Chiprian care a stătut episcop al Calcedonului, şi tot soborul cel dimprejurul său, cel de optzeci şi patru de episcopi, ce s-au adunat în Calcedon, urmând apostolescului acestuia canon, leapădă botezul ereticilor (…) dovedindu-o aceasta, şi din alte multe scripturi, iar mai ales din cea apostolească: „Un Domn, o credinţă, un Botez” (Efeseni, 4). Că dacă, una este soborniceasca Biserică, şi unul este Botezul cel adevărat, cum poate fi adevărat botezul ereticilor (…) de vreme ce ei nu sunt înlăuntru în Biserica cea sobornicească, ci s-au rupt dintr-însa prin eres?

Deci, zicem că botezul latinilor (catolicilor) este minciuno-botez. Şi pentru aceasta, nici după cuvântul acriviei nu este primit, nici după cuvântul iconomiei. Nu este primit, întâi pentru că sunt eretici. Al doilea, pentru că nu păzesc cele trei afundări la cel ce se botează, precum din început, a primit de la Sfinţii Apostoli, dreptslăvitoarea Biserică.

Cu adevărat, latinii (catolicii) întrebuinţau turnare, adică puţină apă pe creştetul copilului turnând, care încă şi acum pe la oarecare locuri se lucrează. Iar cei mai mulţi cu o legătură de peri de porc, de trei ori aruncă puţine picături de apă pe fruntea pruncului. Iar între alte locuri, cu puţin bumbac (…) împlântându-l în apă, ung cu acela pe copil, şi aşa îl botează. Deci, nebotezaţi sunt latinii, pentru că nu fac cele trei afundări şi scoateri, după apostoleasca predanisire.

Iar, dacă oarecare dintre înșişi latinii, sau dintre cei ce cugetă latineşte, ar rosti cele trei chemări ale Sfintei Treimi, nu trebuie a se face că s-a uitat cele ce s-au auzit de sfinţitul Firmilian, şi de marele Atanasie, cum că «sunt nelucrătoare dumnezeieştile numele acelea din gura ereticilor scoţându-se». Pentru că de nu ar fi aceasta, negreşit ar trebui să credem, că şi baborniţile fac minuni, fiindcă descântă cu dumnezeieştile nume. Deci latinii, ca nişte eretici, botez nu pot da, pentru că au pierdut darul cel începător desăvârşirii, şi pe lângă aceasta, au răsturnat şi apostolescul Botezul acelor trei afundări. Cei ce primesc stropirea latinilor, socotească ce au să răspundă, la stăpânirea acestui apostolesc canon.

Zice încă şi dumnezeiescul Hrisostom (în voroava – „La început era Cuvântul”): „Nu te amăgească pe tine, o ascultătorule, adunările ereticilor, că au Botez, însă luminare nu au. Şi se botează cu trupul, iar cu sufletul nu se luminează”.

La această adresă, puteţi viziona un botez necanonic din Biserica Ortodoxă oficială a Ciprului.